COLECTIONARUL

                                               DE   JOHN   FOWLES

      Colectionarul  (1963), romanul de debut al lui Jhon Fowles, si-a transformat fulgerator autorul intr-unul dintre ceo mai apreciati scriitori din lume. Tradusa in nenumarate limbi, cartea a fost ecranizata in 1965 de regizorul American William Wyler, cu Terence Stamp si Samantha Eggar in rolurile principale.

        

“Cu toţii dorim lucruri pe care nu le putem obţine. Faptul ca acceptăm această situaţie dovedeşte că suntem oameni maturi, inteligenţi. Încercam toţi să luăm din viaţă ce putem. Şi daca în cea mai mare parte a vieţii n-am avut nimic, ne luăm revansa atunci cand se iveste ocazia"

       Iniţial Frederick nu este altceva decat „anexa primăriei”, un om antisocial care îşi petrece timpul colecţionand fluturi.  În secret, Frederick o iubeşte (sau în  orice caz, crede că o iubeste) pe Miranda, dar îi lipsesc curajul şi ocaziile pentru a-si arata sentimentele. Viaţa personajului suferă o schimbare de proporţii în clipa în care castiga la pronosport. Banii îi schimbă nivelul de trai, dar nu îl ajuta sa se integreze în societate. Lumea îl evită, iar sansele să o intalneasca pe Miranda raman la fel de mici ca inainte. Din acest motiv, Frederick decide sa o rapeasca pe tanara. Este convins ca doar convieţuind cu el o perioada, Miranda va ajunge sa-l cunoasca si sa îl iubeasca. De la o simplă idee, planul capătă incet-incet forma. Intai o  casa izolata, cu o pivinita incapatoare, apoi o masina, elemente care treptat, dau nastere unui plan diabolic.

      Rapirea reuseste, iar Miranda se trezeste prizoniera unui om pe care, oricat vrea, nu poate sa il accepte. Frederick e mai mult decat mediocru, e plat în gandire, prada unor idei fixe, asexuat, etc. Nimic nu pare sa ii facă plăcere, în afară de  a sta în preajma Mirandei. Pentru el, tanara este asemenea unui fluture, prins într-un insectar: buna de urmarit, de admirat, dar fără viata. Nu încearca sa isi inteleaga modul de gandire, nu incearca sa se faca inteles. Ar parea un om extrem de rabdator, dar în esenta nu este altceva decât un personaj incapabil sa se bucure de lucrurile mici. Pentru Miranda pe de alta parte, rapirea se dovedeste prilej de reflexie. Sub forma unui jurnal, ea isi supune viata unei atente analize. Încearca sa descifreze, mai ales, natura relatiei ei cu  G.P. , un pictor mult mai batran decat ea. Pentru Miranda, George Paston intruchipeaza tot ceea ce si ea spera sa devina: un artist care şi-a găsit propriul stil, un om cult, singuratic dar fidel preferintelor sale. G.P. dispretuieste societatea, trancaneala fara rost a femeilor „emancipate”, lipsa de pudoare si de profunzime, ideile plate, formele fara fond. Incearca sa-i insufle şi Mirandei aceste valori. Legatura dintre cei doi este mai mult decat prietenie şi mai putin decat dragoste. O comuniune lipsita de finalitate a două suflete asemanatoare, a doi oameni care nu vor putea trai impreuna, dar nici departe unul de celalalt.

        In ceea ce-l priveşte pe Frederick, Miranda il descifreaza relativ usor, dar pofta de viata o impiedica sa accepte realitatea. Cred ca adanc in interiorul ei, tanara stie că nu va fi niciodata eliberata. “Dar a recunoaste acest lucru inseamna sa te lasi prada nebuniei şi disperarii.” Marele merit al Mirandei este ca, pana aproape în ultima clipa, lupta pentru a-si pastra luciditatea, faureste planuri si profita de perioada de captivitate pentru a invata. Se maturizeaza cu fiecare zi petrecut în pivnita, descopera ce ii lipseste si ceea ce nu a stiut sa aprecieze.

Finalul romanului este dureros de previzibil. Ea moare, el isi gaseste o alta victima. O noua incercare. Ca să vadă dacă va fi la fel.

„Multi altii în situatia mea ar fi facut la fel”

      Parcurgand acest roman am fost coplesita in cea mai mare parte de o teama permanenta, gandul ca cineva poate sa te rapeasca si sa iti fure libertatea mi se pare ingrozitor si infricosator.

     Ce m-a impresionat cel mai mult a fost atitudinea tinerei Miranda  care cu toate ca era inspaimantata se comporta ca o “scorpie” si incerca mereu sa isi tina mintea ocupata, fara sa isi planga de mila.

     Personal aceasta carte nu mi-a provocat vreo amintire din experienţa proprie dar în schimb am invaţat că libertatea este cel mai minunat lucru de care omul profita in fiecare zi a vieti sale.

      "Colectionarul" este un roman care ma trimite cu gandul la romanul " Ion" de Rebreanu, deoarece in acest roman Ion, personajul principal se casatoreste cu Ana (care il iubea )  doar cu scopul de a se imbogati, acesta era indragostit de Florica. In romanul "Colectionarul" rolul lui Ion este preluat MIranda care il iubea pe G.P, dar il folosea pe Frederick ( incerca sa il accepte, sa il inteleaga, sa se prefaca interesata de acesta) doar ca sa reuseasca sa evadeze din acea pivnita. Mentionez ca Frederick era indragostit de Miranda.