NUNTA IN CER
                               De Mircea Eliade

     
          “Nunta in cer” este un roman de dragoste publicat in anul 1939 fiind o opera narativa in proza de mare intindere, a carei actiune se desfasoara pe mai multe planuri avand personaje complexe.
In aceasta opera Eliade evidentiaza motiviul iubirii si al cuplului cu o furtuna de emotii care ne invaluie pe tot parcursul operei.
         
            Subiectul  incepe intr-o cabana, la munte, unde doi barbati isi povestesc amorurile tineretii. Romanul incepe cu confesiunile lui Andrei Mavrodin care estie un scriitor cunoscut din Bucuresti una din cartile sale (ultima aprite) fiind “Tinereatea Magdalenei”.
El o cunoaste pe Ileana la casa unui prieten arhitect, in seara de 8 ianuarie.Cei doi se indragostesc, viata comuna a cuplului cuprinzand intamplari lipsite de importanta: un drum al lui Mavrodin la niste cunoscuti, in Moldova, o excursie la Predeal, mici vizite la priteni.Cei doi fac impreuna chear si o excursie in Italia , dar aici Ileana incepe sa-si reaminteasca de timpurile trecute ,pertecute aici cu adevarata ei iubire.Intr-o seara de crciun Ileana il anunta pe Mavrodin ca va urma sa aiba un copil, iar in urma acestui lucru cei doi hotarasc sa se logodeasca, Ileana renunta la copil, internanduse intr-o  clinica pentru a face avort. Ileana incepu sa aiba remuscari si in privinta casatoriei si dupa un timp aceasta dispare fara urma. Mavrodin se hotarasete sa scrie un manuscris intitulat “NUNTA IN CER” prin care sa-si ceara  oarecum ierate Ileanei, el crezand ,in sinea lui ,ca ea asteapta aparitia acestui manuscris undeva .
Romanul continua cu ce-a de a doua poveste de dragoste, cea a lui Barbu Hasnas. El traia intr-o faimile bogata pana cand tatal lui a decedat.Mama sa un stia sa se descurece in afaceri asa ca pierde averea faimilei, il obliga pe Hasnas sa devina inginer dupa care moare si ea.
Dupa moartea ei Hasnas isi urmeaza visul, de a deveni ofiter, si se inroleaza in armata ca voluntar pe vremea celui de-al doilea razboi mundial. Itorcanduse de pe front acesta o intalneste pe tren pe Lena, o fetita de numai 15 ani care se rataceste de matusa ei, acesta fiin inpresionat de frumusetea fetitei. Dupa terminarea razboiului, acesta neavand vreun gand de maritisi, petrecea foarte mult. La una din acese petreceri el o reintalneste pe Lena fiind la fel de frumoasa, lasand in urma fetita pe care el o intalnise acum 7-8 ani. Hasnas placa la Milano , in tren intalind-o pe Lena , care mai tarziu marturiseste ca la urmarit stiind ca placa deoarece era indragostita de el. Cei doi petrec impreuna clipe frumoase la Viena, unde Hasnas se indragosteste cu adevarat de Lena si o cere in casatorie. Nunta celor doi a avut loc la Paris ,fiind o nunta mica,restransa. Dupa tercerea a trei ani petrecuti impreuna, in viata celor doi apar si furtunile dragostei care se agraveaza si mai mult atunci cand Hasnas ii spune Lenei ca isi doreste un copil, aceasta marturisind ca nu este pregatita.Daca pana atunci cei doi un puteau trai unul fara celalalt ,chear daca se mai certau, acum lucrurile devin mai serioase. Lena impune divortul, Hasnas neaceptandul la inceput, dupa care divorteaza si pleaca in strainatate pentru trei luni. Reintorcanduse ii face o vizita Lenei, incercand sa lamureasca lucrurile ,insa era prea tarziu.
Dupa 8 ani Hasnas trecu peste aceea perioada ,Lena devenid doar o amintire frumoasa pentru el , recasatorinduse si avand doi baieti frumosi, in timp ce Mavrodin inca se mai gandea la Ileana lui.


          Ceea ce mi-a placut si ma atras la acest roman a fost insusi povestile de dragoste ale celor doi care sunt deosebit de paionante, sunt citate in care cei doi descriu cu desavarsite destinul care le-a scos in cale iubirea vietii:
“Este si acesta un destin, caci sunt si altele, nenumarate…De farte multe ori incerc sa-mi dau sema de ele, mai ales de acele destine obscure, lipsite de glorie, care decid, fara stirea si in absenta noatra, pentru o viata intreaga.[…] De pilda, imi aduc aminte bine un lucru: cand s-a imbracat sa plece, avea o voaleta larga, neagra, picante, si blana ii era foarte discret parfumata cu Ambre antique. Dar asta se intamplase cu cateva ceasuri dupa ce, fara stirea mea, ma indragostisem.”
    Destinul barbatului si puterea femeii de a lupta pentru a cuceri, a castiga, ceea ce ii aprtine si iubeste cu adevarat: “Orice femei pe care o iubesc ma apasa, ma sugruma si , fara voia ei, ma destrama si ma topeste, pana la descompunerea finala. De sfarsitul acesta un scapa nici un barbat…”;“Mi-a marturisit insa cat de mult se chinuise, pentru ca nu avusese in aceea zi curajul de a cere, nu avusese curajul femeii care se zbate, dezlantuita sa-si apere iubitul, sa si-l pastreze…”; “Nu suntem noi de vina daca cele mai multe dintre femei ne arata, cu insistenta, ceea ce e obscen sau inert, sau caduc in corpuriele lor.[…] Femeia ne invita intodeauna s-o privim asa cu vrea ea…”.
    Indiscretia barabtilor, si modul lor de gandireal acestora: ” Am uitat d e mult gusul atator trupuri pe care le-am cunoscut. Asta se intampla aproape tuturor barbatilor: sa n-aiba amintiri calde, sa un mai pastreze nimic din toata magia aceea a dragoste fizice. Cred ca femeile uita mai greu; trupurile lor pastreaza indelung prezenta barbatului pe care l-au iubit sau cunoscut candva.” ; “ Indiscretiile aceste pe care le fac uneori scriitori prin cartile lor sunt, poate, un omagiu adus femeii pe care au iubit-o si pe care, de ce le mai multe ori fara voia lor, au facut-o sa sufere., Cum sa-si ceara mia desavarsit iertare, cum s-o omagieze mia luminos si mai sincer decat scriind? Nu pot face alceva. Nu se pot ruga, de pilda, un pot canta…”; “Nu iubisem niciodata.[…] Razboilu ma lecuise si de ea, lecuindu-ma de orice fel de dragoste. Vazusem, de altfel, pera multe ca sa mai cred in fagaduinti, in cinste.”; “In cinci zile trebuia sa ma indragostesc de ea; sa izbutesc s-o fac sa creada asta adica.”; “Amanuntul acesta un l-am putut niciodata uita : ca am cunoscut dragostea si toate aventurile in care ma implicam un erau decat episoade trecatoare.”.
    Si de asemenea apare si reactia feneii si ideea sa despre barabtul ideal “de o calitate superioara”: ” – Isi duc iubita la moarte sau la deznadejde si calugarie, dar n-o impart cu nimeni. De altfel, adevaratul Don Juan n-a fost celebru prin numarul amoruruilor sale, ci prin numarul iubitelor care au murit pentru el…”.
    Ceea ce face acest roman deosebit este descrierea perspectivei atat a barbatului, cat si a femeii asupra dragoste adevarate, pure, iar dragostea ne este aratata asa cum este ea, cum o intalnim in viata de zi cu zi, cum se intampla fara ca noi sa ne dam sema fara ca noi sa reactionam pe moment in vreun fel: “Cu o asemenea dragoste un te intalnesti decat o singura data in viata. Cum spuneai prea bine, asta aprtine intr-un anumit sens miracolului, de aceea si apre, poate, atat de intamplator, intr.-o serie de evenimente cu desavarsire frivole si nesimnificative…Sta in putinta noastra sa realizam acest miracol. Dar ne dam seama pera tarziu de el, ne dam intodeauna seama pera tarziu…” .
     Iar povestirile celor doi barbati un fac alceva decat sa-mi reamiteasca o posibila dragoste din experienta propie, in care dupa ce unul dintre cei doi indragostiti hotaraste ceea ce ar vrea sa faca pe viitor nimic din tot ceea ce se crease pana atunci intre ei un mai avea loc, totul se destrama fara ca vreunul dintre ei sa clipeasca, ficare plecand pe drumul sau, urmandusi visele de viitor si parasind prezentul si tot ce mai ramasese frumos din el.
 

          Daca as compara romanul “Nunta in cer” cu o alta opera, aceasta ar fi romanul lui Camil Petresc “Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi”.
Un prim criteriu prin care cele doua romane s-ar asemana, ar fi cadrul ales de ambii autori, si anume, Bucurestiul de alta data. Un cadru perfect pentru realizarea unuei trasaturi importante , si anume modernizarea: tercerea de la o tema rurala la una urbana (caracteristica a modernismului). O alta asemanare ale celor doua romane ar fi introducerea temei razoboilui si a intelectualului. La Camil Petrescu avem un singur personaj care mai intai este student la filorofie, iar mai apoi sublocotenent pe frontul din Valea Prahovei; in timp ce la Mirecea Eliade avem doua personaje, si anume, un scriitor cunoscut si un student in Franta, care mai apoi devine ofiter. Finalul fiecarui roman ilustreaza sfarsitul relatiilor dintre personajele, care erau odata indragostite. La Camil Petrescu barbatul, Stefan Gheorgidiu caruia totul ii este indiferent si este prea obosit sa se mai gandeasca la Ela, pe care o da uitarii; iar la Mircea Eliade cei doi barbati, Andrei Mavrodin si Barbu Hasnas stand pe podet, primal il intreaba pe cel de-al doilea:”- Crezi ca Ileana mai traieste?”, iar ce de-al doilea ii raspunde doarte incet “- Nu. Nn mai traieste…” acest lucur demonstrand faptul ca cei doi hotarasc sa lase trecutul in urma.
       De asemenea eu consider ca acest roman ar putea fi comprat de asemenea si cu romanul “Scrisoare de Dragoste” scris de Mihai Drumes.
Ghiocela si Ivar au o frumoasa poveste de dragoste, se casatoresc, dar la scurt timp dupa acest eveniment Ivar o pareseste pentru o femeie cu bani pe nume Jebs “Puteau fi fericiti toata viata, dar el, intalnind o fata cu avere, se desparte de cea pe care o iubeste”, iar in acest timp Ghiocela se casatoreste cu Relu Apelevianu, un prieten de al lui Ivar.Nemai suportand regretele dragostei adevarate, Ivar se sinucide la sfarsitul romanului o data cu sotia sa Jebs.
Iubirea materiala este singurlu lucru care deosebeste cele doua romane, in romanul lui Eliade, punctu de vedere al barabtului in privinta averii si totodata perspectiva iubirii este diferita “ Tot ce ni se spune:dragoste, bani, interese sunt prostii. Niciun barbat nn s-ar sacrifica pentru un amor sau pentru avere. Orice s-ar spune despre brabati, oricat de prosti ar fi in majoritatea lor, lucururile nu pot fi explicate atat de simplu. E aici un fel de vraja, si asta nn vine din dragoste, din pasiune, ci dintr-o nebunie nesimtita, care cu orice chip incearca san e umileasca…”, barbatul din romanul lui Eliade un ar fi in stare sa se sinucida nici pentru dragoste si cu atat mai putin pentru avere, considerand acestea fiind o umilinta pe care barabtu trebuie sa o suporte la un moment dat in viata. Sfarsitul celor doua romane coincid, astfel incat cei ce au tradat iubirea adevarata sunt pedepriti in mod tragic si anume, prin moarte.


         Eu  recomand acest roman tuturor persoanelor care vor sa stie ce este, si ce se ascunde in spatele dragostei adevarate. Eliade considera iubirea fiin: “Cine un stie, de altfe, ca in dragoste nicio certitudine nu e definitiva, ca lucrul acela elementar - sentimental ca esti iubit – trebuie necontenit verificat, caci o singura indoiala, o singura gresela surpa totul in nebunie si dezgust”. Acest roman a reprezentat, si reprezinta, un adevarat succes in operele lui Mircea Eliade si sunt sigura ca o sa reprezinte un adevart succes si in viata ta dupa ce o vei citi.




Papara Ana-Maria