,,Un cuib de nobili”
de Ivan Sergheevici Turgheniev
Ivan
Sergheevici Turgheniev a fost un romancier rus. Printre
numeroasele sale opere se numără şi romanul ,,Un cuib de nobili” care a vede
lumina tiparului în anul 1859, oferind o imagine amplă a societăţii ruseşti din
secolul al XIX-lea.
Rezumat
Protagonistul romanul esteTeodor Ivanovici
Lavreţki, un nobil rus, care decide să meargă la Moscova. Acolo întâlneşte familia Pavlovna şi se
îndrăgosteşte de Varvara, o fată pasionată de muzică, cu care se şi
căsătoreşte. Împreună cu soţia lui, tânărul Lavreţki călătoreşte prin multe ţări.
Fiind într-o lungă vizită la Paris, acesta află că Varvara a comis un adulter
şi o părăseşte. După două luni, Lavreţki primeşte surprinzătoarea veste că va
deveni tată, însă nu vrea să îşi cunoască fetiţa, trimiţând bani ca acesteia să
nu îi lipsească nimic.
După ce se despărţise de soţia lui, deşi nu a
divorţase, Lavreţki rătăcise prin lume fără a-şi găsi un rost. La un moment
dat, acesta decide să se întoarcă în Rusia. Aici, el o vizitează pe Maria
Dimitrievna Kalitina, o îndepărtată verişoară. În casa acesteia locuia şi
Vladimir Nikolaici Panşin, un tânăr fermecător, extrem de talentat în tot ceea
ce făcea, inclusiv când vine vorba de muzică. Pe lângă acesta, în casă locuiau
şi cele două fete ale Mariei, micuţa Lenocika şi fata cea mare, de nouăsprezece
ani, Liza, o persoană frumoasă care iubea muzica. Lavreţki este atras de
aceasta, iar fata îl simpatizează. După ce discută cu familia Mariei, el începe
să o viziteze în fiecare zi şi se apropie mai mult de Liza, îndrăgostindu-se de
ea, nepăsându-i de faptul că tocmai aflase de moartea soţiei sale. Maria
Dimitrievna dorea ca fata ei să se mărite cu Panşin. Liza însă este nesigură în
legătură cu căsătoria şi nu îşi doreşte să se mărite deoarece realizează că s-a
îndrăgostit de Lavreţki.
Lavreţki se gândea că, în sfârşit, şi-a găsit
fericirea, dar o surpriză neaşteptată îi năruie speranţele în legătură cu Liza.
Varvara se întoarsese împreună cu fiica lor, Adocika, spunându-i că şi-a
înscenat o moarte falsă. După aceea, Varvara merge la casa familiei Kalitina,
unde îi cucereşte pe loc pe Maria Dimitrievna şi pe Panşin. Maria îi promite
Varvarei că va face tot posibilul ca acesta să se împace cu soţul ei. În
momentul în care Liza află adevărul legat de Varvara, îi spune lui Lavreţki să
se împace cu aceasta, deoarece iubirea lor nu mai este posibilă. Amândoi au
suferit enorm, dar s-au resemnat. Lavreţki a plecat cu Varvara şi cu fetiţa lor
la moşia Lavriki. După o scurtă perioadă
de timp, Varvara părăseşte moşia cu ajutorul lui Panşin, apoi divorţează de Lavreţki
şi se mută definitiv la Paris. În acest timp, Liza hotărâse să se călugărească.
Sfârşitul romanului îl surprinde pe Lavreţki
care, după opt ani se întoarce la casa familiei Kalitina. În acel loc, Lavreţki
îşi aminteşte de puţinele clipe minunate petrecute cu fata pe care o iubise atât
de mult. Cei doi se reîntâlnesc la o mânăstire, dar nu îşi vorbesc, fiecare
văzându-şi de drumul său.
Ce mi s-a părut interesant
În acest roman, mi s-a părut
deosebită şi extrem de interesantă povestea de dragoste dintre Lavreţki şi Liza,
dar şi concepţia personajelor despre viaţă. Dragostea este cel mai profund
sentiment din lume. Liza, fiind tânără nu înţelegea în totalitate sensul
acestui cuvânt, însă în viaţa ei a apărut Lavreţki. El este cel care, doar prin
simpla lui prezenţă, i-a arătat cum să iubească ,,...aş vrea să ştiu dacă iubeşti cu sentimentul acela puternic şi
pătimaş pe care ne-am obişnuit să-l numim dragoste”. În jurul celor doi
îndrăgostiţi totul era perfect, dragostea plutea în aer, până şi muzica îi
încuraja să îşi trăiască iubirea ,,...sunetele
muzicii ardeau de iubire şi muşcară adânc din sufletele lor cutremurate şi de
fericirea dragostei”.
Felul lui Lavreţki de a gândi,
ideile şi concepţiile sale sunt remarcabile. El era de părere că oamenii sunt
amăgiţi de propria lor soartă şi că lor nu le este dat să fie fericiţi ,,...ai vrut să guşti fericirea a doua oară,
îşi spuse el, dar ai uitat că, dacă aceasta i se dă omului chiar şi pentru o
singură dată în viaţă, ea este un lux, un dar nemeritat”. Însă odată cu trecerea
timpului, Lavreţki realizează că a fost fericit şi că a iubit ,,...omul în vârstă, are o ocupaţie de care
voi tinerii încă nu aveţi habar şi căreia nicio distracţie nu poate să-i ia
locul: e vorba de amintiri”. Protagonistul romanului şi tânăra Liza trăiesc
o iubire memorabilă, dar fără speranţă ,,se
întâmplă uneori ca doi oameni care s-au cunoscut, dar n-au devenit încă
apropiaţi unul cu celălalt, să se împrietenească dintr-o dată în decursul a câtorva momente,
iar în percepţia acestei apropieri să se reflecte în priviri, în zâmbetele
amicale şi liniştite pe care le schimbă între ei, în înseşi mişcările lor...”.
Sentimente şi stări provocate
Lectura acestei cărţi mi-a provocat o multitudine de sentimente: fericire, suferinţă,
speranţă, iubire şi suspans. Citind această carte am avut posibilitatea de a
evada din lumea reală în lumea poveştilor aparte, unde personajele romanului
prind contur. Este impresionant cum fiecare stare a personajului principal mi
s-a transmis prin simpla citire; astfel eu am putut înţelege cum acesta
gândeşte trăind intens toate sentimentele şi care sunt motivele ascunse din
spatele acţiunilor. În majoritatea timpului, relatarea faptelor mi-a provocat o
stare de bine, o stare pozitivă, însă povestea de dragoste, care m-a
impresionat cel mai mult, a avut parte de un deznodământ nefericit, iar starea
mea s-a schimbat într-una de tristeţe, de uşoară durere. Totuşi, suspansul
este, după opinia mea, cea mai importantă stare. Datorită acestuia nu am putut
renunţa la carte, dorind să o citesc mereu şi mereu, fără orire. Aceasta stare
m-a însoţit pe parcursul întregii cărţi şi mi-a demonstrat că ,,Un cuib de
nobili” merită să fie citit de oricine şi interpretat în diferite moduri.
Asemănare
cu alte opere
Multe opere au o temă
comună: iubirea. De aceea, pot spune cu certitudine că ,,Un cuib de nobili” se aseamănă cu ,,Romeo şi Julieta” (cea mai cunoscută poveste
de dragoste din întreaga lume) scrisă de către William Shakespeare. Romeo se
îndrăgosteşte de Julieta şi sentimentul este reciproc, însă între familiile
celor doi există o rivalitate puternică. Acesta este motivul pentru care cei
doi nu pot să fie împreună. Lavreţki, la fel ca Romeo, făcea parte dintr-o
familie înstărită, iar rudele fetei nu îl acceptau. În cuida faptului că Liza
însemna totul pentru Lavreţki, ei nu s-au putut împotrivi destinului ce i-a
despărţit, Romeo şi Julieta având aceeaşi soartă. O altă asemănare între aceste
opere este reprezentată de existenţa pretendenţilor: în cartea ,,Un cuib de
nobili” Liza era curtată de Panşin, iar Julieta de Paris în ,,Romeo şi
Julieta”. Dorinţa părinţilor era, în ambele poveşti, ca cei doi să îşi unească
destinele.
O altă
operă cu care se aseamănă ,,Un cuib de nobili” este
,,La răscruce de vânturi” scrisă de către Emily Bronte. Cea din urmă prezintă
iubirea dintre Heathcliff şi Catherine. Cei doi păreau să fie suflete pereche,
dar iubirea lor nu se poate concretiza. Fratele mai mare a lui
Catherine îl ura pe Heathcliff şi nu a acceptat ca între cei doi să existe
ceva. În plus, Catherine îi era destinată lui Edgar. Totuşi, ea îl iubea pe
Heathcliff, iar el era îndrăgostit de ea. Dar
şi acesta o avea pe Isabella, aşa cum
Lavreţki o avea pe Varvara. Deşi ajung de multe ori în braţele celuilalt, mereu
se despart, în ciuda faptului că iubirea dintre ei pare a fi absolută.
Asemănările dintre cele trei
opere sunt destul de evidente, valurile iubirii purtându-i pe protagonişti pe
maluri părăsite şi pe culmi înalte.
Amintiri din experienţa
proprie
Nu aş
putea spune că lectura acestei cărţi mi-a trezit anumite amintiri urâte din
propria experienţă, însă după ce am terminat de citit povestea tinerei Liza
mi-am amintit de momentul în care am avut impresia că sunt îndrăgostită. Se
spune că prima iubire nu se uită niciodată. Pentru mine, nu a fost o tragedie
când povestea s-a terminat, dar a fost memorabilă. În carte se relatează şi
fapte ce cuprind copilăria lui Lavreţki şi cea a Lizei, iar eu mi-am adus
aminte cu drag de copilăria mea, de cea mai frumoasă vârstă a inocenţei. O
vârstă la care nu trebuia să îmi fac griji sau să mă preocup de
responsabilităţile din prezent. De asemenea, mi-am amintit că tata m-a învăţat
să călăresc. În perioada respectivă, caii asigurau transportul oamenilor dintr-un
loc în altul, însă în copilăria mea, era o plăcere inconfundabilă. Aşadar,
amintirile nu se uită niciodată; le voi păstra mereu cu mine, inclusiv amintirea
acestei poveşti din cartea lui Turgheniev.
În concluzie, acest roman m-a
impresionat foarte mult deoarece am descoperit o poveste de neuitat despre o
dragoste neîmplinită şi depre ceea ce înseamnă să iubeşti. Apreciez această
carte datorită faptului că a reuşit să mă cuprindă de fantezie şi de o stare de
cunoaştere a eroilor cărţii, a momentelor înfloritoare din viaţa lor, a ceea ce
îi defineşte. Cele două personaje, Lavreţki
şi Liza mi-au colorat viaţa şi mă bucur că am citit cartea ,,Un cuib de nobili”
fiindcă am descoperit un nou univers, străin mie până în momentul citirii.
Găitan Ştefania Maria XI
A
multumesc pt rezumat
RăspundețiȘtergere